Gastroenterocolita
Tuesday, November 27th, 2012 | 0 comentarii

Ce favorizeaza aparitia afectiunilor gastrointestinale pe timpul verii?

Sezonul vara-toamna se asociaza cu frecventa maxima a cazurilor de enterocolita , din cauza temperaturilor ridicate care permit alterarea cu usurinta a alimentelor, precum si favorizarea inmultirii microorganismelor. Mai trebuie sa tinem cont si de faptul ca vara este si sezonul in care cei mai multi dintre noi mergem in vacanta si un tip aparte de enterocolita acuta este reprezentat de asa numita diaree a calatorului, aparuta la persoanele care calatoresc in zone nu obligatoriu endemice pentru infectii digestive. Mai frecvent apar la cei care calatoresc in tari subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, indeosebi din regiuni din Africa, Asia, America de Sud. In acest caz, toxinfectiile apar din cauza ingestiei de apa si alimente contaminate cu microorganisme, dar contribuie totodata si factori precum schimbarile de clima, schimbarile de regim alimentar, consumul de preparate specifice zonei, condimente, precum si stresul si oboseala date de calatorie.

 

Cum ne protejam?

 

1. Trebuie sa evitam consumul de alimente care se altereaza usor: carne, produse din carne insuficient preparata termic, tocaturi, oua, lapte nepasteurizat, maioneza, inghetata, sosuri, produse preparate cu lapte si oua, prajituri cu crema, peste si fructe de mare;
2. Trebuie sa nu consumam alimente preparate cu o zi inainte decat daca suntem siguri ca au fost pastrate la frigider in mod corespunzator (maxim 24 ore).
3. La fel de importante sunt si masurile de igiena – spalarea alimentelor (fructe, legume) care nu sunt prelucrate termic, spalarea mainilor, spalarea si dezinfectarea tacimurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate;
4. consumul de apa si alimente din surse sigure (cel mai bine sa se consume apa minerala plata imbuteliata sau apa fiarta si racita). Inclusiv gheata poate sa transmita infectii, daca apa folosita a fost contaminata. Mai mult, in zonele endemice sau cu risc crescut, chiar apa folosita pentru spalat (spalatul dintilor, apa din piscine) poate fi inghitita accidental si determina enterocolite.

 

Cum o recunoastem? Care sunt simptomele?

 

Cel mai frecvent, simptomele sunt: diareea (emisia de scaune numeroase moi sau lichide, peste 4/zi), insotite de crampe abodominale, greturi, varsaturi, de multe ori febra, frisoane si alterarea starii generale. In situatii severe, pacientul se poate deshidrata, prin pierderea importanta de apa si saruri prin diaree si varsaturi, caz in care necesita spitalizare de urgenta. Manifestarile generale sint date fie de diseminarea agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie – cel mai frecvent – de pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.
Timpul necesar pentru aparitia simptomelor, severitatea acestora precum si durata acestora, depind de mai multi factori si anume: tipul microorganismului care a determinat infectia, varsta pacientului si starea generala de sanatate.
Persoanele cel mai frecvent afectate de toxiinfectii alimentare si cu risc de complicatii sunt copiii , varstnicii, femeile insarcinate, persoanele imunocompromise, cele suferinde de boli cronice (diabet). Simptomele acestora pot dura mai mult si chiar si infectiile care in mod normal nu sunt grave, in aceste cazuri pot fi uneori fatale.

Urmatoarele simptome si situatii necesita consult medical de urgenta:
1.- diaree severa, apoasa sau cu striuri sanghinolente
2.- vedere incetosata sau vedere dubla, slabiciune musculara, fatigabilitate marcata, ameteala si cefalee (simptome care pot semnala infectia botulinica)
- femeile insarcinate care au fost expuse la o posibila infectie cu toxoplasma sau listeria
3- durere abdominala intensa, sau durere abdominala care se intensifica la mers, semne care pot semnala o apendicita, afectiune care poate fi destul de usor de confundat cu o toxiinfectie alimentara
4.- semne de deshidratare severa, precum:
a- oliguria (urina putina), anuria (lipsa urinii) pentru mai mult de 8 ore sau mai putin de 3 ori pe zi (in cazul nou nascutilor lipsa urinii la nivelul scutecului)
b- piele uscata cu pliu cutanat persistent
c- ochi infundati in orbite sau fontanele deprimate (scizurile necalcifiate ale calotei craniene, care se infunda in cazul deshidratarii severe, semn care apare la nou-nascutii si sugarii sub 3 luni)
d- hipotensiune arteriala sau tendinta la lipotimie (lesin)
e- tahicardie (batai rapide a inimii).

 

Care sunt primii pasi de tratament?

 

Pe primul plan in tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti. Aceasta se realizeaza prin consumul de lichide – ceaiuri neindulcite, apa minerala (plata), zeama de orez, supa de morcov, precum si administrare de solutii de rehidratare orala sau intravenoasa in cazuri cu pierderi severe de lichide si electroliti. sarurile de rehidratare orala se gasesc in farmacii, in pliculete cu dozaj corespunzator.
Este necesar un regim alimentar adecvat, limitat la: consum de paine prajita, branza proaspata slaba, ceai de menta, supa de morcovi, carne de pui preparata prin fierbere, orez fiert; dupa cateva zile se pot introduce paste cu branza, mar copt, banana. Regimul trebuie mentinut inca 2-3 zile dupa disparitia scaunelor diareice. Nu se consuma fructe si legume crude, prajeli, tocaturi, grasimi, dulciuri, bauturi acidulate.

In general, in cazurile usoare de enterocolite, hidratarea corecta si regimul alimentar corespunzator sunt suficiente, infectia fiind autolimitanta, simptomele ameliorandu-se dupa cateva zile si nu este necesar tratament medicamentos.

Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicatii de caldura pe abdomen. Pot fi folosite medicamente de combatere a greturilor si varsaturilor, precum si diferite antidiareice si antispeptice intestinale, dar numai la indicatia medicului si in dozaj corespunzator. Exista anumite medicamente antidiareice comercializate in farmacii care nu sunt de obicei recomandate in tratamentul intoxicatiilor alimentare, pentru ca se stopeaza astfel mecanismul de eliminare, de curatire a intestinului de microorganismele patogene, precum si de toxinele acestora, cu inrautatirea diareei si celorlalte simptome.
Nu orice diaree trebuie tratata cu antibiotice, mai ales ca exista numeroase cazuri de infectii virale care determina enterocolita, asadar care nu raspund la tratament antibiotic! In plus, utilizarea nerationala a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determina selectionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice. Administrarea de antibiotice trebuie sa se faca numai la indicatia medicului, in functie de cauza diareei (stabilita eventual prin teste de sange si de scaun), severitatea simptomelor, varsta pacientului.

De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat bogat lichidian si de protectie digestiva, enterocolitele sunt autolimitante, vindecandu-se in cateva zile.

 

Si totusi, cand sunt recomandate antibiotice?

 

Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului. In general, antibioticele nu sunt recomandate decat in cazul in care infectia a depasit intestinul si afecteaza alte tesuturi si organe.

Antibioticele sunt utilizate in unele cazuri de enterocolite bacteriene:
2.-dizenteria bacteriana,
3.- gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizari extraintestinale,
4.- forme care nu raspund la dieta si la medicatia simptomatica,
5.-forme recidivante,
6.- enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive.
7.- enterocolite ale copiilor din colectivitati, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut
8. enterocolite cu febra persistenta.

Comments are closed.